Desi romani mor pe capete in fiecare zi (multi dintre ei in accidente rutiere), criza organelor pentru efectuarea operatiilor de transplant este la fel de reala in plan national, cat si la nivel mondial. Peste 85% din transplanturile din Romania se fac de la donatori in viata, si de cele mai multe ori o ruda apropiata este cea care doneaza rinichiul sau o bucata de ficat bolnavului. Cand vine vorba de persoane decedate, dupa cum e cazul la transplantul de plamani, ca si la cel de cord, acceptul famililor mortului este obtinut de medici inca cu foarte mare greutate. La noi exista inca acordul informat si scris, adica familia trebuie sa semneze daca este de acord cu prelevarea de organe de la o ruda aflata in moarte cerebrala. In majoritatea tarilor din UE acordul este prezumat, adica persoana isi exprima din timpul vietii refuzul de a-si dona organele, in caz contrar acestea fiind prelevate pentru a salva alte vieti omenesti.
Pentru a duce munca de convingere este nevoie de specialisti. Doar trei coordonatori romani sunt certificati la nivel european pentru a discuta cu familiile potentialilor donatori. Nu mai departe de Ungaria sunt peste 40.
Daca am avea putin mai multa bunavointa...multi ar fi SALVATI!
Sunt in toatalitate de acord cu cele scrise mai sus!
RăspundețiȘtergereCHiar merita sa salvam vieti!